12 Vino dar cu descîntecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinereță; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.
13 Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întîmple!
14 Iată-i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva, nici un foc, la care stă.
15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu cari ai făcut negoț din tinereța ta se vor risipi fiecare într’o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.“