4 „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfîntul lui Israel.“ –
5 „Șezi într’un colț, și taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor.
6 Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și-i dădusem în mînile tale: dar tu n’ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului.
7 Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă!» și nu te-ai gîndit, nici n’ai visat că lucrul acesta are să se sfîrșească.
8 Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: «Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!»
9 Și totuș aceste două lucruri ți se vor întîmpla deodată, în aceeaș zi: și perderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descîntece.
10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu și numai eu.»