2 Pentru ce nu era nimeni cînd am venit? Pentruce n’a răspuns nimeni cînd am strigat? Este mîna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n’am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, și prefac rîurile în pustie; peștii lor se strică, din lipsă de apă, și pier de sete!
3 Îmbrac cerurile cu negura de jale, și le învelesc cu un sac.“
4 „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici.
5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, și nu M’am împotrivit, nici nu M’am tras înapoi.
6 Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, și obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și de scuipări.
7 Dar Domnul Dumnezeu M’a ajutat; de aceea nu M’am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.
8 Cel ce Mă îndreptățește este aproape: «Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfățișăm împreună!» «Cine este protivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!»