10 Nu ești Tu acela, care ai uscat marea, apele adîncului celui mare, și ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpărați?
11 Astfel cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruință, și o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi.
12 Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba,
13 și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?
14 În curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pîne.
15 Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16 Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pămînt nou, și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»