13 și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?
14 În curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pîne.
15 Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16 Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pămînt nou, și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»
17 Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul amețelii!
18 Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toți copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mînă din toți copiii pe cari i-a crescut.
19 Amîndouă aceste lucruri ți s’au întîmplat: – dar cine te va plînge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – «Cum să te mîngîi eu?»