18 Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toți copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mînă din toți copiii pe cari i-a crescut.
19 Amîndouă aceste lucruri ți s’au întîmplat: – dar cine te va plînge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – «Cum să te mîngîi eu?»
20 Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într’un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău.
21 Deaceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă:
22 «Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iatăcă îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el!
23 Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îți ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători.