2 El întră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihnește în culcușul lui.
3 „Dar voi, apropiați-vă încoace fii ai vrăjitoarei, sămînța precurvarului și a curvei!
4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg, și scoateți limba? Nu sînteți voi niște copii ai păcatului, o sămînță a minciunii,
5 care se încălzește pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii în văi, supt crăpăturile stîncilor?
6 În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moștenire, ele sînt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură, și le aduci daruri de mîncare: «Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta?
7 Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul, și faci legămînt cu ei, îți place legătura cu ei, și iei seama la semnul lor.