9 Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimeți solii departe, și te pleci pînă la locuința morților.
10 Obosești mergînd, și nu zici: «Încetez!» Tot mai găsești putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea.
11 Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte, și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi!
13 Și atunci să strigi, și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vîntul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar celce se încrede în Mine va moșteni țara, și va stăpîni muntele Meu cel sfînt.“ –
14 Și El zice: „Croiți, croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!
15 Căci așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este vecinică și al cărui Nume este sfînt. «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sînt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite.