1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trîmbiță, și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!
2 În toate zilele Mă întreabă, și vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi înfăptuit neprihănirea, și n’ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. –
3 «La ce ne folosește să postim» – zic ei – «dacă Tu nu vezi? «La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?» – «Pentrucă, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsați în voia pornirilor voastre, și asupriți pe simbriașii voștri.
4 Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5 Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să se culce pe sac și cenușă? Acesta numești tu post și zi plăcută Domnului?
6 Iată postul plăcut Mie: desleagă lanțurile răutății, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți, și rupe orice fel de jug;
7 împarte-ți pînea cu cel flămînd, și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, și nu întoarce spatele semenului tău.