6 Toți am ajuns ca niște necurați, și toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toți sîntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul.
7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.“
8 Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi sîntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toții lucrarea mînilor Tale.
9 Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți sîntem poporul Tău.
10 Cetățile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
11 Casa noastră cea sfîntă și slăvită, în care părinții noștri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
12 După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?“