7 „Înainte ca să simtă dureri, a născut, și înainte ca să-i vină suferințele, a dat naștere unui fiu.
8 Cine a auzit vreodată așa ceva? Cine a văzut vreodată așa ceva? Se poate naște oare o țară într’o zi? Se naște un neam așa dintr’o dată? Abia au apucat-o muncile, și fiica Sionului și-a și născut fiii!
9 „Aș putea să deschid pîntecele mamei, și să nu las să nască? zice Domnul. – Eu care fac să nască, aș putea să împedec oare nașterea?“ zice Dumnezeul tău.
10 „Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul, și veseliți-vă cu el, toți cei ce-l iubiți; împărțiți și bucuria cu el, acum, toți ceice l-ați plîns,
11 ca să fiți săturați, bînd laptele mîngîierilor lui, ca să vă desfătați în totul de plinătatea slavei lui.
12 Căci așa vorbește Domnul: «Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un rîu, și slava neamurilor ca un pîrîu ieșit din matcă, și veți fi alăptați; veți fi purtați în brațe, și desmerdați pe genunchi.
13 Cum mîngîie pe cineva mamă-sa, așa vă voi mîngîia Eu; da, veți fi mîngîiați în Ierusalim!