2 Cînd au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărît în Efraim!“ a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cînd bate vîntul.
3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului,
4 și spune-i: «Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mîniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia!
5 Nu te teme că Siria gîndește rău împotriva ta, și că Efraim și fiul lui Remalia zic:
6 «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s’o spargem, și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.“
7 Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Așa ceva nu se va întîmpla și nu va avea loc.
8 Căci Damascul va fi capitala Siriei, și Rețin va fi capitala Damascului. Și peste șase zeci și cinci de ani, Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor.