5 Care a pus fundaţiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munţilor.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Ele urcă pe munţi; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Ai aşezat un hotar ca ele să nu treacă peste ea, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici îşi astâmpără setea.