1 Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecaţi-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3 Pe care noi le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care părinţii noştri ni le-au spus.
4 Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generaţiei care vine laudele Domnului şi puterea lui şi lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5 Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob şi a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinţilor noştri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6 Ca generaţia care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naşte; ei se vor ridica şi le vor vesti copiilor lor,
7 Ca ei să îşi pună speranţa în Dumnezeu şi să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să ţină poruncile lui,
8 Şi să nu fie ca părinţii lor, o generaţie încăpăţânată şi răzvrătită, o generaţie care nu şi-a îndreptat inima şi al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9 Copiii lui Efraim, înarmaţi şi purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10 Nu au ţinut legământul lui Dumnezeu şi au refuzat să umble în legea lui;
11 Şi au uitat lucrările lui şi minunile lui pe care li le-a arătat.
12 Lucruri minunate a făcut el înaintea părinţilor lor, în ţara Egiptului, în câmpia Ţoanului.
13 A despărţit marea şi i-a făcut să treacă prin ea; şi a făcut apele să stea ca o movilă.
14 De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor şi toată noaptea cu o lumină a focului.
15 A despicat stâncile în pustie şi le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16 De asemenea a scos izvoare din stâncă şi a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17 Iar ei au păcătuit încă şi mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18 Şi au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19 Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20 Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au ţâşnit şi izvoarele au inundat; poate el să dea şi pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21 De aceea Domnul a auzit şi s-a înfuriat, aşa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob şi mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22 Deoarece nu au crezut în Dumnezeu şi nu s-au încrezut în salvarea lui,
23 Deşi a poruncit norilor de deasupra şi a deschis uşile cerului,
24 Şi a plouat mană peste ei, pentru a mânca şi le-a dat din grânele cerului.
25 Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26 El a făcut ca un vânt de est să bată în cer şi prin puterea lui a adus vântul de sud.
27 De asemenea el a plouat carne peste ei ca ţărâna şi păsări cu pene ca nisipul mării.
28 Şi le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuinţelor lor.
29 Aşa că au mâncat şi au fost bine săturaţi, căci le-a dat după propria lor poftă;
30 Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31 Furia lui Dumnezeu a venit peste ei şi a ucis pe cei mai graşi dintre ei şi a doborât pe cei aleşi ai lui Israel.
32 Totuşi au mai păcătuit şi nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33 De aceea a mistuit zilele lor în deşertăciune şi anii lor în tulburare.
34 Când i-a ucis, atunci l-au căutat şi s-au întors şi l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35 Şi şi-au amintit că Dumnezeu era stânca lor şi Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 Cu toate acestea l-au linguşit cu gura lor şi l-au minţit cu limbile lor.
37 Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiţi în legământul lui.
38 Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea şi nu i-a nimicit, da, de multe ori şi-a întors mânia şi nu şi-a stârnit toată furia.
39 Căci şi-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece şi nu se mai întoarce.
40 Cât de des l-au provocat în pustie şi l-au mâhnit în pustietate.
41 Da, s-au întors înapoi şi au ispitit pe Dumnezeu şi au limitat pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de duşman.
43 Cum a făcut semnele lui în Egipt şi minunile lui în câmpia Ţoanului.
44 Şi a prefăcut râurile lor în sânge; şi potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45 A trimis diferite feluri de muşte printre ei, care i-au mâncat; şi broaşte, care i-au nimicit.
46 El a dat averea lor omidei şi munca lor lăcustei.
47 Le-a distrus viile cu grindină şi sicomorii lor cu brumă.
48 De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei şi turmele lor trăsnetelor încinse.
49 A aruncat asupra lor înverşunarea mâniei sale, furie şi indignare şi tulburare, trimiţând îngeri răi printre ei.
50 A deschis o cale mâniei sale, nu a cruţat sufletul lor de la moarte, ci a dat viaţa lor ciumei.
51 Şi a lovit pe întâii născuţi în Egipt; întâiul rod al puterii lor în cortul lui Ham.
52 Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, şi i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53 Şi i-a condus în siguranţă, aşa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe duşmanii lor.
54 Şi i-a adus la graniţa sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55 De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor şi le-a împărţit cu frânghia o moştenire şi a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Totuşi au ispitit şi au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt şi nu au ţinut mărturiile lui.
57 Ci s-au întors înapoi şi s-au purtat necredincios ca părinţii lor; s-au abătut asemenea unui arc înşelător.
58 Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălţimile lor şi l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, şi a detestat foarte mult pe Israel.
60 Aşa că a părăsit tabernacolul din Şilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61 Şi i-a dat puterea în captivitate şi gloria sa în mâna duşmanului.
62 De asemenea a dat pe poporul său sabiei; şi s-a înfuriat pe moştenirea sa.
63 Focul a mistuit pe tinerii lor; şi tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64 Preoţii lor au căzut prin sabie; şi văduvele lor nu au bocit.
65 Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn şi ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66 Şi a lovit pe duşmanii săi în părţile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67 Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif şi nu a ales tribul lui Efraim,
68 Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69 Şi şi-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70 A ales de asemenea pe David, servitorul lui, şi l-a luat de la staulele oilor;
71 De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, şi pe Israel, moştenirea lui.
72 Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale şi i-a condus prin iscusinţa mâinilor sale.