Psalmii 144 RFB13

1 Binecuvântat fie Domnul, tăria mea, care îmi deprinde mâinile la război şi degetele mele la luptă.

2 Bunătatea mea şi fortăreaţa mea; turnul meu înalt şi eliberatorul meu; scutul meu şi cel în care mă încred, care îmi supune poporul sub mine.

3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el! Sau fiul omului, ca să ţii seama de el!

4 Omul este asemănător deşertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece.

5 Doamne pleacă-ţi cerurile şi coboară; atinge munţii şi vor fumega.

6 Aruncă fulger şi împrăştie-i, trage săgeţile tale şi nimiceşte-i.

7 Întinde-ţi mâna din înălţime; scapă-mă şi eliberează-mă din ape mari, din mâna copiilor străini,

8 A căror gură vorbeşte deşertăciune şi dreapta lor este o dreaptă a falsităţii.

9 Dumnezeule, eu îţi voi cânta o cântare nouă, pe psalterion şi pe un instrument cu zece coarde îţi voi cânta laude.

10 El dă salvare împăraţilor, el eliberează pe David, servitorul său, de sabia care răneşte.

11 Scapă-mă şi eliberează-mă din mâna copiilor străini, a căror gură vorbeşte deşertăciune şi dreapta lor este o dreaptă a falsităţii;

12 Pentru ca fiii noştri să fie ca plante ce cresc în tinereţea lor; fiicele noastre să fie ca pietre unghiulare, lustruite în asemănarea unui palat;

13 Ca grânarele noastre să fie pline, dând tot felul de provizii; ca oile noastre să nască mii şi zeci de mii în străzile noastre;

14 Ca boii noştri să fie tari să muncească; să nu fie nicio ruptură, nicio ieşire; ca să nu fie plângere în străzile noastre.

15 Ferice de acel popor, care este astfel; da, ferice de acel popor, al cărui Dumnezeu este Domnul.