1 Te voi iubi, Doamne, tăria mea.
2 Domnul este stânca mea şi fortăreaţa mea şi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, tăria mea, în care mă voi încrede; pavăza mea şi cornul salvării mele şi turnul meu înalt.
3 Voi chema pe Domnul, care este demn de laudă, astfel voi fi salvat din mâna duşmanilor mei.
4 Întristările morţii m-au încercuit şi potopurile de oameni neevlavioşi m-au înspăimântat.
5 Întristările iadului m-au încercuit, capcanele morţii m-au întâmpinat.
6 În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu; el mi-a auzit vocea din templul său şi strigătul meu a ajuns înaintea lui, în urechile lui.
7 Atunci pământul s-a zguduit şi s-a cutremurat, temeliile munţilor de asemenea s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că s-a înfuriat.
8 Un fum s-a înălţat din nările lui şi foc mistuia din gura lui, cărbuni s-au aprins prin el.
9 El de asemenea a aplecat cerurile şi a coborât, şi întuneric era sub picioarele lui.
10 Şi călărea pe un heruvim şi zbura; da, el zbura pe aripile vântului.
11 A făcut întunericul locul lui tainic, cortul lui de jur împrejurul lui erau ape întunecoase şi nori groşi ai cerurilor.
12 La strălucirea dinaintea sa, norii lui groşi au trecut; grindină şi cărbuni de foc.
13 Domnul de asemenea a tunat în ceruri şi cel Preaînalt a dat drumul vocii sale; grindină şi cărbuni de foc.
14 Da, şi-a trimis săgeţile şi i-a împrăştiat; şi a aruncat fulgere şi i-a învins.
15 Atunci s-au văzut albiile apelor şi temeliile lumii s-au dezgolit la mustrarea ta, Doamne, la pufnirea suflării nărilor tale.
16 El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape.
17 M-a eliberat de duşmanul meu puternic şi de cei ce m-au urât, fiindcă erau prea puternici pentru mine.
18 M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 M-a dus de asemenea într-un loc larg; m-a eliberat, pentru că a găsit plăcere în mine.
20 Domnul m-a răsplătit conform dreptăţii mele, mi-a întors conform curăţiei mâinilor mele.
21 Pentru că am ţinut căile Domnului şi nu m-am abătut cu stricăciune de la Dumnezeul meu.
22 Pentru că toate judecăţile lui au fost înaintea mea şi statutele lui, nu le-am pus deoparte de la mine.
23 Am fost de asemenea integru înaintea lui şi m-am păzit de nelegiuirea mea.
24 De aceea Domnul mi-a întors conform dreptăţii mele, conform curăţiei mâinilor mele înaintea ochilor săi.
25 Cu cel milos te vei arăta milos, cu un om integru te vei arăta integru.
26 Cu cel pur te vei arăta pur şi cu cel pervers te vei arăta pervers.
27 Fiindcă vei salva poporul chinuit, dar vei înjosi priviri trufaşe.
28 Fiindcă vei aprinde candela mea, Domnul Dumnezeul meu îmi va lumina întunericul.
29 Căci cu tine am alergat asupra unei cete şi cu Dumnezeul meu am sărit peste zid.
30 Cât despre Dumnezeu, calea lui este desăvârșită, cuvântul Domnului este încercat; el este o pavăză pentru toţi cei ce se încred în el.
31 Căci cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este cel ce mă încinge cu tărie şi îmi face calea desăvârşită.
33 El îmi face picioarele ca ale căprioarei şi mă aşază pe locurile mele înalte.
34 Îmi deprinde mâinile la război, ca braţele mele să frângă un arc de oţel.
35 Tu de asemenea mi-ai dat scutul salvării tale şi mâna ta dreaptă m-a ţinut sus şi bunătatea ta m-a făcut mare.
36 Mi-ai lărgit paşii sub mine, încât picioarele mele nu au alunecat.
37 Am urmărit pe duşmanii mei şi i-am ajuns şi nu m-am întors înapoi până ce nu au fost mistuiţi.
38 I-am rănit încât nu erau în stare să se ridice; sunt căzuţi sub picioarele mele.
39 Fiindcă m-ai încins cu tărie pentru bătălie, ai supus sub mine pe cei ce s-au ridicat împotriva mea.
40 Mi-ai dat de asemenea gâturile duşmanilor mei, ca să îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Au strigat, dar nu era nimeni să îi salveze, către Domnul, dar nu le-a răspuns.
42 Atunci i-am pisat mărunt ca țărâna înaintea vântului, i-am aruncat precum pământul pe străzi.
43 M-ai scăpat de luptele poporului; şi m-ai făcut capul păgânilor, un popor pe care nu l-am cunoscut mă va servi.
44 Imediat ce aud de mine, vor asculta de mine, străinii mi se vor supune.
45 Străinii se vor ofili şi de teamă vor ieşi din locurile lor închise.
46 Domnul trăieşte; şi binecuvântată fie stânca mea; şi să fie înălţat Dumnezeul salvării mele.
47 Dumnezeu este cel ce îmi face dreptate şi supune popoarele sub mine.
48 Mă scoate din mâna duşmanilor mei, da, tu mă înalţi deasupra celor ce se ridică împotriva mea; m-ai eliberat din mâna omului violent.
49 De aceea îţi voi aduce mulţumiri, Doamne, printre păgâni, şi voi cânta laude numelui tău.
50 Mare eliberare dă împăratului său; şi arată milă unsului său, lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.