5 Să mă lovească cel drept, va fi bunătate; şi să mă mustre, va fi untdelemn ales, care nu îmi va sparge capul; căci rugăciunea mea de asemenea va fi continuă în nenorocirile lor.
6 Când judecătorii lor vor fi doborâţi în locuri stâncoase, vor auzi cuvintele mele, căci ele sunt dulci.
7 Oasele noastre sunt împrăştiate la gura mormântului, ca şi când cineva taie şi despică lemne pe pământ.
8 Dar ochii mei sunt spre tine, Dumnezeule, Doamne; în tine este încrederea mea; nu lăsa sufletul meu pustiit.
9 Păzeşte-mă de capcanele pe care le-au pus pentru mine şi de cursele lucrătorilor nelegiuirii.
10 Să cadă cei stricaţi în propriile lor plase, în timp ce eu deodată scap.