1 Păstrează-mă, Dumnezeule, fiindcă în tine îmi pun încrederea.
2 O, sufletul meu, tu ai spus Domnului: Tu eşti Domnul meu, bunătatea mea nu ajunge până la tine,
3 Ci până la sfinţii care sunt pe pământ şi până la cei nobili, în care este toată desfătarea mea.
4 Întristările le vor fi înmulţite celor ce se grăbesc după un alt dumnezeu, ofrandele lor de băutură de sânge nu le voi oferi, nici nu voi lua numele lor pe buzele mele.
5 Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu; tu susţii sorţul meu.
6 Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute; da, am o moştenire bună.
7 Voi binecuvânta pe Domnul, care m-a sfătuit; rărunchii mei de asemenea mă învaţă în timpurile nopţii.