17 Doamne, nu mă lăsa să fiu făcut de ruşine, fiindcă te-am chemat, să fie făcuţi de ruşine cei stricaţi şi să tacă în mormânt.
18 Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc lucruri apăsătoare cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.
19 Ce mare este bunătatea ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de tine; pe care ai lucrat-o pentru cei ce se încred în tine înaintea fiilor oamenilor!
20 Îi vei ascunde de mândria omului în tăinicia prezenţei tale, tu îi vei ţine în ascuns într-un cort, de la cearta limbilor.
21 Binecuvântat fie Domnul, fiindcă mi-a arătat minunata lui bunătate într-o cetate tare.
22 Și am spus în graba mea: Sunt stârpit dinaintea ochilor tăi, totuşi ai auzit vocea cererilor mele când am strigat către tine.
23 Iubiţi pe Domnul, voi toţi sfinţii lui, fiindcă Domnul păstrează pe cei credincioși şi răsplăteşte din plin pe înfăptuitorul mândru.