7 Voi fi vesel şi mă voi bucura în mila ta, fiindcă ai luat aminte la tulburarea mea; mi‑ai cunoscut sufletul chiar în nenorociri.
8 Şi nu m-ai închis în mâna duşmanului; mi-ai pus picioarele la loc larg.
9 Ai milă de mine, Doamne, fiindcă sunt în necaz; şi cu mâhnire este mistuit ochiul meu, sufletul meu şi pântecele meu.
10 Căci viaţa mi se consumă în întristare şi anii mei în suspin, puterea mea eşuează din cauza nelegiuirii mele şi oasele mi s-au mistuit.
11 Am fost o ocară printre toţi duşmanii mei, dar mai ales printre vecinii mei, şi o groază printre cunoscuţii mei; cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12 Sunt uitat ca un mort, şters din amintire, sunt ca un vas spart.
13 Fiindcă am auzit defăimarea multora, groază era de fiecare parte, când au ţinut sfat împreună împotriva mea, au plănuit să îmi ia viaţa.