3 Când tăceam, oasele mele au îmbătrânit prin răcnetul meu cât era ziua de lungă.
4 Căci zi şi noapte mâna ta era grea asupra mea, seva mi s-a schimbat în seceta verii. Selah.
5 Atunci mi-am recunoscut păcatul în faţa ta şi nu mi-am ascuns nelegiuirea. Am spus: Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele; şi tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Selah.
6 De aceea fiecare om evlavios să se roage către tine când poţi fi găsit; cu siguranţă, în potopul marilor ape, acestea nu se vor apropia de el.
7 Tu eşti ascunzişul meu; mă vei păzi de restrişte; mă vei înconjura cu cântări de eliberare. Selah.
8 Eu te voi instrui şi te voi învăţa în calea pe care trebuie să mergi, te voi călăuzi cu ochiul meu.
9 Nu fiţi ca un cal sau un catâr, fără înţelegere; a căror gură trebuie ţinută cu zăbală şi frâu, ca să nu se apropie de tine.