14 M-am purtat ca şi cu prietenul sau fratele meu, m-am prosternat adânc, ca unul ce îşi jeleşte mama.
15 Dar în restriştea mea ei s-au bucurat şi s-au strâns împreună, da, cei josnici s-au adunat împotriva mea, iar eu nu am ştiut; m-au sfâşiat şi nu au încetat.
16 Cu batjocoritori făţarnici în ospeţe şi-au scrâşnit din dinţi asupra mea.
17 Doamne, cât timp te vei uita? Scapă-mi sufletul de nimicirile lor, pe preaiubitul meu de lei.
18 Îţi voi aduce mulţumiri în adunarea cea mare, te voi lăuda printre mulţi oameni.
19 Nu lăsa duşmanii mei să se bucure pe nedrept de mine, nici nu îi lăsa să clipească cu ochiul pe cei ce mă urăsc fără motiv.
20 Pentru că ei nu vorbesc pace, ci plănuiesc lucruri înşelătoare împotriva celor liniştiţi în ţară.