2 Pentru că el se flatează în propriii lui ochi, până când nelegiuirea lui se arată demnă de ură.
3 Cuvintele gurii lui sunt nelegiuire şi înşelătorie, el a încetat a fi înţelept şi a face bine.
4 El plănuieşte ticăloşie pe patul său; se aşază pe o cale care nu este bună; el nu detestă răul.
5 Mila ta, Doamne, este în ceruri; şi credincioşia ta ajunge până la nori.
6 Dreptatea ta este ca munţii cei mari; judecăţile tale sunt un mare adânc; Doamne, tu păstrezi pe om şi pe animal.
7 Cât de măreaţă este bunătatea ta iubitoare, Dumnezeule! De aceea copiii oamenilor se încred sub umbra aripilor tale.
8 Ei se vor sătura din plin din grăsimea casei tale; şi le dai să bea din râul desfătărilor tale.