1 Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ţine gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.
2 Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; şi durerea mea a fost stârnită.
3 Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,
4 Doamne, fă-mă să cunosc sfârşitul meu şi măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să ştiu cât de trecător sunt.
5 Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; şi vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deşertăciune. Selah.
6 Cu siguranţă fiecare umblă într-un spectacol deşert, cu siguranţă ei sunt neliniştiţi în zadar; el îngrămădeşte bogăţii şi nu ştie cine le va strânge.