10 Nu am ascuns dreptatea ta înăuntrul inimii mele; am vestit credincioşia ta şi salvarea ta, nu am ascuns bunătatea ta iubitoare şi adevărul tău de adunarea cea mare.
11 Nu opri îndurările tale blânde de la mine, Doamne, bunătatea ta iubitoare şi adevărul tău să mă păstreze continuu.
12 Fiindcă nenumărate rele m-au înconjurat, nelegiuirile mele m-au prins, astfel încât nu mai sunt în stare să privesc în sus; ele sunt mai multe decât perii capului meu, de aceea inima mea mă părăseşte.
13 Fii mulţumit, Doamne, să mă eliberezi, Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi.
14 Să fie ruşinaţi şi încurcaţi toţi cei ce îmi caută sufletul pentru a-l nimici; să fie împinşi înapoi şi daţi de ruşine cei ce îmi doresc răul.
15 Să fie pustiiţi ca o răsplată a ruşinii lor cei ce îmi spun: Aha, aha.
16 Să se veselească şi să se bucure în tine toţi cei ce te caută, să spună continuu cei care iubesc salvarea ta: Domnul fie preamărit.