1 Cum tânjeşte căpriorul după apa pâraielor, aşa tânjeşte sufletul meu după tine, Dumnezeule.
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu, când voi veni şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile mele au fost mâncarea mea zi şi noapte, în timp ce ei îmi spun continuu: Unde este Dumnezeul tău?
4 Când îmi amintesc acestea, îmi vărs sufletul în mine, fiindcă m-am dus cu mulţimea, am mers cu ei la casa lui Dumnezeu, cu vocea bucuriei şi a laudei, cu o mulţime ce ţinea sărbătoare.
5 De ce eşti doborât, sufletul meu? Şi de ce eşti neliniştit în mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda pentru ajutorul înfăţişării sale.
6 Dumnezeul meu, sufletul îmi este doborât în mine, de aceea îmi voi aminti de tine din ţara Iordanului şi din piscurile Hermoniţilor, din dealul Miţar.
7 Adânc strigă către adânc la sunetul vârtejurilor tale de apă, toate valurile tale şi talazurile tale au trecut peste mine.