35 Şi şi-au amintit că Dumnezeu era stânca lor şi Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 Cu toate acestea l-au linguşit cu gura lor şi l-au minţit cu limbile lor.
37 Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiţi în legământul lui.
38 Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea şi nu i-a nimicit, da, de multe ori şi-a întors mânia şi nu şi-a stârnit toată furia.
39 Căci şi-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece şi nu se mai întoarce.
40 Cât de des l-au provocat în pustie şi l-au mâhnit în pustietate.
41 Da, s-au întors înapoi şi au ispitit pe Dumnezeu şi au limitat pe Sfântul lui Israel.