1 Cât de iubite sunt tabernacolele tale, Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu tânjeşte, da, chiar leşină după curţile Domnului, inima mea şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.
3 Da, vrabia şi-a găsit o casă şi rândunica un cuib pentru ea, unde să îşi culce puii; Ah! altarele tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
4 Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în casa ta, ei te vor lăuda fără încetare. Selah.
5 Binecuvântat este omul a cărui tărie este în tine; în inima lor, căile sunt croite.
6 Trecând prin valea Baca, ei o prefac în fântână; ploile de asemenea umplu iazurile.
7 Ei merg din tărie în tărie, toţi se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.