17 De nu ar fi fost Domnul ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
18 Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, Doamne, m-a susţinut.
19 În mulţimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
20 Va avea tronul nelegiuirii părtăşie cu tine, care urzeşte ticăloşie printr-o lege?
21 Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept şi condamnă sângele nevinovat.
22 Dar Domnul este apărarea mea; şi Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
23 Şi el va aduce peste ei propria lor nelegiuire şi îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, Domnul Dumnezeul nostru îi va stârpi.