14 Goan cen, ekarri çuen eta amari eman. Hunec jaquiac xuxendu cituen Jacoben aitac laket cituela çaquien beçala.
15 Eta etchean cituen Esauren soinecoric ederrenac jaunci ciozcan Jacobi.
16 Eta escuac inguratu ciozcan pittica-larruz eta estali lephoco agueriac.
17 Eta eman ciotzan jaquia eta ogui errearaci cituenac.
18 Hequiec eramanic, Jacobec erran çuen: Ene aita. Isaaquec ihardetsi çuen. Badançut. Nor çare, ene semea?
19 Eta Jacobec erran cioen: Esau çure seme çaharrena naiz ni: çuc manatu beçala eguin dut, jaiqui çaite, jar çaite, eta jan çaçu ene ihicitic guero benedica neçan çure arimac.
20 Eta berriz erran cioen Isaaquec bere semeari: Nola hunen laster atzeman ahal içan duçu, ene semea? Ihardetsi cioen: Jaincoaren nahia içan da laster aitzinera ethor çaquidan nahi nuena.