1 Atunci Țofar din Naamat a luat cuvântul și a zis:
2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns și toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptății?
3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora și că-ți vei bate joc de alții fără să te mustre nimeni?
4 Tu zici: «Învățătura mea e curată și sunt fără pată în ochii Tăi!»,
5 dar de-ar vorbi Dumnezeu, de Și-ar deschide gura împotriva ta
6 și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, – căci adevărata înțelepciune are două fețe, – ai ști atunci că Dumnezeu ți-a iertat mai mult decât meriți.
7 Poți tu să descoperi misterele lui Dumnezeu? Poți tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
8 Ele sunt cât înălțimile cerurilor – ce poți face? Ele sunt mai adânci decât Locuința Morților – ce poți ști?
9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10 Dacă El trece și întemnițează și cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaște pe bărbații înșelători, iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înțelept, după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naște om.
13 Dacă îți vei îndrepta inima și îți vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta și nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îți vei putea ridica fața fără să te rușinezi, vei fi tare și nu te vei teme.
16 Îți vei uita necazul și-ți vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viața ta va fi mai strălucitoare ca amiaza și întunericul ei va fi ca dimineața.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde, vei fi păzit și te vei odihni în siguranță.
19 Te vei culca și nimeni nu te va mai înspăimânta; mulți vor căuta bunăvoința ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală, orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei și nădejdea lor e să-și dea ultima suflare.“