1 Iov a răspuns:
2 „Da, știu că așa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
4 El are o inimă înțeleaptă și o putere mare. Cine I se poate împotrivi și să reușească?
5 El mută munții fără ca aceștia să știe când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El scutură pământul din locul său și face ca stâlpii să-i tremure.
7 El poruncește soarelui și nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.
8 El singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 El a făcut Ursul și Orionul, Pleiadele și constelațiile sudului.
10 El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lângă mine și nu-L pot vedea, trece și nu-mi dau seama.
12 Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»
13 Dumnezeu nu-Și întoarce înapoi mânia; chiar și oștile lui Rahab Îi sunt supuse.
14 Deci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?
15 Chiar dacă aș fi drept, nu I-aș putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.
16 Dacă L-aș chema la judecată și mi-ar răspunde, n-aș crede că mi-a ascultat glasul.
17 El mă zdrobește printr-o furtună și-mi înmulțește rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.
19 Dacă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?
20 Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aș fi, El mă va dovedi vinovat.
21 Sunt nevinovat, dar nu mai țin la mine. Îmi disprețuiesc viața.
22 Îmi e tot una, de aceea zic: «El îl nimicește și pe cel nevinovat și pe cel rău deopotrivă.»
23 Și măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.
24 Când o țară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.
26 Trec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios!»,
28 atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.
29 Dacă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aș spăla cu săpun și mi-aș curăța mâinile cu leșie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi și hainele de mine.
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde și să putem merge împreună la judecată.
33 Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-și pună mâinile peste noi amândoi,
34 ca astfel El să-Și dea la o parte nuiaua și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35 Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu așa mi se întâmplă.