1 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Oare se cade să răspundă înțeleptul cu învățături deșarte și să-și umple stomacul cu vântul de răsărit?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar și frica de Dumnezeu și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Nedreptatea ta te învață ce să spui, iar limba ta e ca a unui om viclean.
6 Gura ta te condamnă, nu a mea, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu ești singurul care are înțelepciune?
9 Ce știi tu, și noi să nu știm? Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ți-au fost spuse cu blândețe?
12 De ce îți îndepărtezi inima? Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu și lași să-ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul ca el să poată fi curat sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinții Săi, dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Ascultă-mă! și îți voi face cunoscut, îți voi arăta ceea ce am văzut,
18 ceea ce-au povestit oamenii înțelepți, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinții lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată țara și nici un străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale și are parte de cruzime în toți anii lui.
21 Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric; el este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?» Știe că ziua întunericului e aproape.
24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu și s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 pentru că a alergat cu încăpățânare împotriva Lui, cu un scut gros și puternic.
27 Deși fața i s-a umflat de grăsime și i s-au îngrășat șalele,
28 el va locui în cetăți distruse și în case în care nu stă nimeni, în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăți, nu-i va mai crește averea și averea lui nu va mai împânzi țara.
30 Nu va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădițele și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înșele încrezându-se în deșertăciune, căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme și mlădițele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viță ai cărei struguri au fost rupți, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă și focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 Ei zămislesc necazul și dau naștere la rău, pântecele lor pregătește înșelătoria.“