1 Iov și-a continuat discursul și a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3 că atâta vreme cât am suflare, cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate și limba mea nu va spune nimic înșelător.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate; îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6 Îmi voi susține neclintit dreptatea, inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.
7 Fie ca dușmanul meu să se poarte ca cel rău și împotrivitorul meu ca cel nedrept.
8 Ce nădejde mai are cel lipsit de evlavie când Dumnezeu îi taie firul vieții, când Dumnezeu îi ia viața?
9 Îi va auzi Dumnezeu strigătul când va veni necazul asupra lui?
10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic? Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11 Vă voi învăța despre puterea lui Dumnezeu! Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.
12 Voi înșivă ați văzut toate acestea. De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?
13 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău și moștenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.
14 Dacă i se înmulțesc copiii, soarta lor este sabia și urmașii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.
15 Ciuma îi va îngropa urmașii, iar văduvele acestora nu-i vor jeli.
16 Deși el adună argintul precum adună țărâna și hainele precum grămezile de lut,
17 lucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept, iar cel nevinovat va împărți argintul lui.
18 Casa zidită de el este ca cea a unei molii, ca o colibă făcută de un străjer.
19 Când se culcă e bogat, dar nu va mai fi așa; când își deschide ochii toate s-au dus.
20 Spaimele îl cuprind ca un șuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopții.
21 Vântul de răsărit îl ia și îl duce, îl smulge din locul său ca o furtună.
22 Vuiește asupra lui fără milă când el fuge grăbit de puterea lui.
23 Îi bate din palme în derâdere și-l gonește cu glas șuierător.