1 Atunci Bildad din Șuah i-a zis:
2 „Când vei înceta să mai vorbești? Vino-ți în fire! și vom putea vorbi!
3 De ce suntem priviți ca niște vite? De ce suntem proști în ochii tăi?
4 Pentru tine, care te sfâșii în mânia ta, să fie uitat pământul? Sau să fie mutate stâncile din locul lor?
5 Cu siguranță, lumina celui rău se va stinge și flacăra focului său nu va mai străluci.
6 În cortul lui lumina devine întuneric, se stinge candela deasupra lui.
7 Puterea pașilor săi e slăbită. Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
8 Picioarele îl împing în laț și el umblă deasupra unei capcane.
9 O cursă îl prinde de călcâi, o prinzătoare îl ține tare.
10 Un laț în care cade prins este ascuns în pământ, o cursă este pe cărarea lui.
11 Spaime se năpustesc asupra lui din toate părțile și-l urmăresc la fiecare pas.
12 Puterea lui e slăbită de foame, nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
13 Ele îi mănâncă părți din piele; întâiul născut al morții îi mănâncă mădularele.
14 E smuls din siguranța cortului său și e târât spre împăratul spaimelor.
15 În cortul său locuiește focul și pucioasă este presărată peste locuința lui.
16 Jos i se usucă rădăcinile, iar sus i se ofilesc ramurile.
17 Amintirea lui e ștearsă de pe pământ; nu mai are nici un nume pe întinderea țării.
18 E tras de la lumină în întuneric și este alungat din lume.
19 El nu mai lasă nici moștenitori, nici urmași și nici vreo altă rămășiță acolo unde a trăit.
20 Oamenii din apus sunt uimiți de soarta lui; oamenii din răsărit sunt cuprinși de groază.
21 Așa este locuința celui nelegiuit, așa este locul celui ce nu-L cunoaște pe Dumnezeu.“