1 De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2 Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.
3 Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.
4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie și silesc pe toți săracii din țară să se ascundă.
5 Asemenea măgarilor sălbatici din deșert, așa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.
6 Ei își adună nutrețul de pe câmp și culeg struguri în via celui rău.
7 Își petrec noaptea goi, lipsiți de îmbrăcăminte și fără învelitoare împotriva frigului.
8 Sunt pătrunși de ploaia munților și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9 Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.
10 Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11 Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.
12 Din cetate se aud gemete de moarte și sufletele celor răniți strigă după ajutor … Totuși Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.
13 Sunt alții care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei.
14 Ucigașul se scoală în amurgul zilei și omoară pe cel sărac și nevoiaș, iar noaptea fură.
15 Ochii celui adulter pândește amurgul; el își zice: «Nimeni nu mă va vedea!» și își acoperă fața.
16 Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închiși. Ei nu cunosc lumina.
17 Pentru toți aceștia dimineața este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.
18 Ei sunt iuți ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19 Așa cum seceta și căldura sorb apele zăpezii, tot așa înghite Locuința Morților pe cei ce-au păcătuit.
20 Pântecele mamei îi uită și viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii și nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuși, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreți; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranță de viață.
23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți; ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec. Cad și sunt adunați ca toți ceilalți, sunt tăiați ca spicele de grâu.
25 Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint și cine-mi poate nimici vorbele?“