1 Acești trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.
2 Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu.
3 S-a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov.
4 Elihu așteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el.
5 Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat.
6 Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis: „Eu sunt tânăr, iar voi sunteți în vârstă; de aceea m-am temut și n-am îndrăznit să vă spun ce știu.
7 Mi-am zis: «Să vorbească bătrânețea, anii cei mulți să ne învețe înțelepciunea!»
8 Dar există un duh în om, suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
9 Nu vârsta te face înțelept, nu bătrânețea te face să înțelegi ce e drept.
10 De aceea zic: «Ascultați-mă, îmi voi spune și eu părerea!»
11 Am așteptat în timp ce vorbeați, am ascultat cuvintele voastre înțelepte în timp ce căutați ce să îi spuneți.
12 V-am ascultat cu atenție, dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greșit, nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13 Să nu spuneți: «Am dat peste înțelepciune; să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 El nu și-a îndreptat cuvintele împotriva mea și nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15 Sunt uimiți, nu mai au nimic de spus, au rămas fără cuvinte.
16 Să aștept pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau acolo fără să răspundă?
17 Voi răspunde și eu și îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte, duhul din mine nu-mi dă pace;
19 înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi ca să găsesc ușurare. Îmi voi deschide gura și voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor, nu voi linguși pe nimeni.
22 Nici nu știu să lingușesc; Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.