1 Duhul îmi este zdrobit, mi se sting zilele, mormântul mă așteaptă.
2 Sunt înconjurat de batjocoritori, ochii mei trebuie să privească la dușmănia lor.
3 Pune-Te zălog pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Pentru că Tu le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5 Cel ce-și trădează prietenii pentru câștig, copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de pomină pentru oameni și am devenit unul în fața căruia ceilalți scuipă.
7 Ochii mi se-ntunecă de durere și toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9 Totuși cei drepți se țin de calea lor și cei cu mâinile curate vor fi și mai tari.
10 Dar voi toți, întoarceți-vă, veniți iarăși să-mi vorbiți! Nu voi găsi însă nici un înțelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit și chiar și dorințele inimii mele.
12 Oamenii aceștia fac din noapte zi și înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»
13 Dacă mă uit la Locuința Morților ca la casa mea, dacă îmi fac culcușul în întuneric,
14 dacă zic gropii: «Ești tatăl meu!» și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde îmi mai este nădejdea? Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?
16 Se va pogorî ea la porțile Locuinței Morților? Vom coborî împreună în țărână?“