18 Chiar și copiii mă disprețuiesc; când mă ridic, își bat joc de mine.
19 Toți prietenii mei apropiați mă urăsc, cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20 Nu sunt decât piele și os; n-am rămas decât cu pielea dinților mei.
21 Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă mulțumiți cu carnea mea?
23 O! aș vrea să-mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul.
24 Să fie săpate cu o daltă de fier și pe plumb, săpate-n stâncă pe vecie!