21 Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă mulțumiți cu carnea mea?
23 O! aș vrea să-mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul.
24 Să fie săpate cu o daltă de fier și pe plumb, săpate-n stâncă pe vecie!
25 Știu că Răscumpărătorul meu este viu și că, la sfârșit, se va ridica pe pământ.
26 Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită, în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea de partea mea, Îl voi vedea cu ochii mei, și nu-mi va mai fi un străin! Inima îmi tânjește înăuntrul meu.