2 „Gândurile mele mă silesc să-ți răspund, pentru că sunt tare frământat.
3 Am auzit o mustrare care mă umple de rușine și duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.
4 Nu știi că încă din vechime, de când a fost pus omul pe pământ,
5 veselia celui rău este scurtă și bucuria celui lipsit de evlavie ține pentru o clipă?
6 Chiar dacă trufia lui se înalță până la cer și capul lui atinge norii,
7 va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui; iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?»
8 Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit, va pieri ca o vedenie de noapte.