17 Pentru toți aceștia dimineața este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.
18 Ei sunt iuți ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19 Așa cum seceta și căldura sorb apele zăpezii, tot așa înghite Locuința Morților pe cei ce-au păcătuit.
20 Pântecele mamei îi uită și viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii și nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuși, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreți; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranță de viață.
23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți; ochii Lui sunt asupra căilor lor.