20 Pântecele mamei îi uită și viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii și nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuși, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreți; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranță de viață.
23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți; ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec. Cad și sunt adunați ca toți ceilalți, sunt tăiați ca spicele de grâu.
25 Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint și cine-mi poate nimici vorbele?“