2 „Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3 că atâta vreme cât am suflare, cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate și limba mea nu va spune nimic înșelător.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate; îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6 Îmi voi susține neclintit dreptatea, inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.
7 Fie ca dușmanul meu să se poarte ca cel rău și împotrivitorul meu ca cel nedrept.
8 Ce nădejde mai are cel lipsit de evlavie când Dumnezeu îi taie firul vieții, când Dumnezeu îi ia viața?