22 mă ridici deasupra vântului și mă arunci în furia furtunii.
23 Știu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toți cei vii.
24 Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.
25 N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?
26 Dar când așteptam binele, a venit răul și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27 Măruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferință vin peste mine.
28 Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare și strig după ajutor.