8 Răutatea ta nu dăunează decât semenului tău și dreptatea ta nu e de folos decât fiilor oamenilor.
9 Oamenii strigă din cauza asupririlor grele; ei cer izbăvire de sub mâna celui puternic,
10 dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, Care ne dă cântări de veselie noaptea,
11 Care ne învață prin animalele pământului și ne face înțelepți prin păsările cerului?»
12 El nu răspunde când oamenii strigă, din cauza mândriei celor răi.
13 Într-adevăr Dumnezeu nu ascultă strigătul lor în van; Cel Atotputernic nu-i dă atenție.
14 Cu atât mai mult deci când zici că nu-L vezi, că pricina ta este înaintea Lui și că trebuie să aștepți,