11 De aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia și așternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânți cu visuri și mă îngrozești cu vedenii.
15 Așa că aș alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le disprețuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viața.
17 Ce este omul ca să-ți pese atât de mult de el și să-i dai așa multă atenție,