3 așa am avut și eu parte de luni de deșertăciune și nopți de necaz mi s-au dat.
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e așa de lungă și mă frământ până în zori.
5 Trupul îmi este acoperit de viermi și de coji pământii; pielea îmi crapă și supurează,
6 zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde.
7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8 Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipește și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința Morților.