6 zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde.
7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8 Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipește și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința Morților.
10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaște.
11 De aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?