1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,nu se oprește pe calea celor păcătoși,și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului,și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă,care își dă rodul la vremea lui,și ale cărui frunze nu se veștejesc:tot ce începe, duce la bun sfîrșit.
4 Nu tot așa este cu cei răi:ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5 Deaceea cei răi nu pot ținea capul sus în judecății,nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți.
6 Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți,dar calea păcătoșilor duce la pieire.